Îmbracă-mă cu zîmbetul tău...din nou !!!

       ***

           Îmbrăţişarea ta, 

               refugiul meu dintotdeauna,

        Chipul tău, 

      îl ador mereu,

      Vocea ta,

      vibrează pe pielea mea

                                                  ...şi acum.

                                                   Mîinile tale,

                                                            calde, dragi şi puternice.

                                                    Ochii tăi, 

                                                         oceanul în care eu plutesc

                                                       de...fericire.

Iubitul meu, ascunde-mă în visul tău şi păstrează-mă acolo o veşnicie

şi    

ori de cîte ori mă vei căuta, eu, voi fi acolo, în visul tău.

                     

                                                      

Vrea să fii lîngă mine zi de zi, oră de oră.

Trezeşte-mă la pieptul tău în fiecare dimineaţă.

Alintă-mă doar aşa cum tu poţi.

Spune-mi doar ceea ce tu simţi.

Iubeşte-mă doar aşa cum tu iubeşti.

Mîngîie-mă aşa cum tu ştii.

Dar....

NU, să nu mă uiţi niciodată.

NU, să nu mă laşi niciodată.

                                                 Îmbracă-mă cu zîmbetul tău...

                                            din nou, 

                                            iubitul meu.

Un vis...de Dimineaţă !!!

• ***
• 
  
• Ştiu, că va sosi şi dimineaţa aceea în care îmi voi beau cafeaua ştiind că în cealaltă cameră, doarme...Bărbatul vieţii mele. 
• Ştiu, că va sosi şi clipa în care voi adormi şi mă voi trezi alături de EL, atît de drag, atît de bun, atît de cuminte...atît de-al Meu, şi Eu, doar al Lui.
• 
  
• ...Dar pînă atunci fiecare din noi îşi va avea viaţa lui, iubirile lui, suferinţele lui, lecţiile lui învăţate şi...greşelile lui.
• Viaţa ne va purta pe ale sale valuri pînă cînd într-un bun final...ne va uni, pentru o zi, o lună, un an, o viaţă.
• O viaţă împreună, o viaţă în doi, o viaţă alături de Tine, oriunde, acasă, pe stradă, la masă...şi în dormitor.
• 
  
• Te voi iubi aşa cum nu am mai iubit pe nimeni niciodată, 
• te voi aştepta să vii...Acasă.

Vor trece ani şi ani şi tot ne vom regăsi împreună, 

mă voi regăsi în braţele tale, la pieptul tău, în inima ta, în gîndul tău..în patul tău, iubitul meu.

***

Şi doar peste ani voi înţelege că nu este nimic mai valoros în lume decît Omul drag de alături, Sufletul-Pereche dat de către Dumnezeu, nimc mai scump nu-i decît TU, iubitul meu.

Şi am să îţi spun asta în fiecare zi...îndrăgostindu-mă şi iubindu-te tot mai mult şi mai mult, mai mult şi mai mult.

...

Iubirea, ea nu are capăt,

Ea nu poate să aibă sfîrşit.

...

Şi am să îţi fiu alături, şi am să adorm mulţumind Celui de Sus că te am,

şi am să îţi aduc dimineaţa cafeaua ta, şi am să te trezesc sărutîndu-ţi chipul drag.

***

Dar tu ai să îţi legeni somnul lin de dimineaţă,

mirosul de cafea te va trezi,

 îmbrăţişarea mea te va încălzi, 

va începe o nouă zi cu Tine,

Iubitul meu, 

va sosi acea Dimineaţă în care eu îmi voi bea cafeaua ştiind că TU dormi...în camera noastră.

Un freamăt al sufletului.

E seară. 

E aproape de miezul nopții. 

E atîta liniște afară, în casă, în gînd... și în suflet. 

Și aș adormi, dar somn nu-mi vine.

 Și aș vorbi.... dar mă tem că, cuvintele adeseori valorează mai puțin decît tăcerea, decît privirea ...decît atingerea... mai puțin.

Cișșșș....taci, ascultă-ți bătaia inimii,

ascult-o cum îți propulsează sîngele prin vene...

și nu vorbi,

ascultă tăcerea....

primește plăcere de la farmecul acestei unicale seri în care liniștea - este Stăpînul tău,

și nu vorbi.

TĂTICUL MEU, azi e Ziua Ta !!!

***

TĂTICUL MEU, 

azi e Ziua Ta !!!

Vreau să îți mulțumesc pentru tot ce faci pentru mine, pentru tot ce ai făcut timp de 21 de ani, 

Te iubesc pînă la Doamne, Doamne și mă închin pînă la Pămînt pentru toată bunătatea și iubirea ce ni-o porți pentru noi - copii tăi, cele 3 fete ale tale.

***

Mă rog Bunului Dumnezeu, ca să mi te am alături de mine mereu, 

Mă rog Bunului Dumnezeu, ca să fii sănătos,

Mă rog Bunului Dumnezeu, ca să îți ofere mult noroc în calea ta,

Mă rog Bunului Dumnezeu, ca să fii mereu tot atît de bun, blînd și iubitor,

Mă rog Bunului Dumnezeu, ca să te văd fericit zi de zi, alături de iubita noastră mamă, iubitele tale fete și bunicile noastre dragi,

Mă rog Bunului Dumnezeu, ca să ai parte de multă lumină și căldură în suflet,

Mă rog Bunului Dumnezeu, să îți fie sufletul în armonie cu gîndurile tale,

Mă rog Bunului Dumnezeu, să îți lumineze calea ta,

Mă rog Bunului Dumnezeu, să te ajute la realizarea gîndurilor, aspirațiilor tale,

Mă rog Bunului Dumnezeu, să te văd mereu zîmbind, și dacă să plîngi....atunci să plîngi de Bucurie,

Mă rog Bunului Dumnezeu, să te mîndrești cu noi, 

Mă rog Bunului Dumnezeu, să fii mereu, mereu așa precum ești cel mai IUBIT Tătic din Lume, cel mai sfînt și bun Tătic,

 Mă rog Bunului Dumnezeu, să te mîndrești că ai Trei fete, chiar dacă mereu ai vrut și un băiat să ai,

Mă rog Bunului Dumnezeu, să fiți fericiți, sănătoși împreună, Tu și cu Mămica noastră,

Mă rog Bunului Dumnezeu, să veniți amîndoi sănătoși ACASĂ, că doru-i lung și-i greu,

***

Vă iubesc din toată Inima mea - Mama mea și Tatăl meu, 

DOAMNE !!!

 - ai grijă Te Rog, de Ochii mei pe aceșt Pămînt - PĂRINȚII MEI !!!!

Și totuși, ele erau Mame...

***

Nu există mame tinere, sau mame bătrîne, mame frumoase sau mame mai puțin frumoase. Există pur și simplu Mame... 

Mame care sunt totul pentru copii săi, Mame care reprezintă chipul lui Dumnezeu pe Pămînt, Mame care sunt o binecuvîntare pentru copii săi, Mame care sunt sfinte doar prin însăși faptul că sunt MAME.

Am văzut Mame fericite, 

Am văzut Mame împlinite, 

Am văzut Mame pline de griji, 

Am văzut Mame obosite,

Am văzut Mame care și-ar da și viața pentru pruncul ei, 

Am văzut Mame care au dat și ultima felie de pîine ce o păstra tot pentru copiii ei, 

Am văzut Mame care lucrau din zori pînă-n noapte doar ca să-și vadă copilul împlinit, 

Am văzut Mame care suspinau de durere pe holul Spitalului doar pentru ca pruncul ei să aibă viață,

Am văzut Mame lucrînd la negru, doar ca să-și vadă copilul sătul,

Am văzut Mame care în ghenunchi se rugau la Dumnezeu zi și noapte pentru binele copilului ei,

Am văzut Mame care au uitat de ele însele doar pentru siguranța familie ei,

Am văzut Mame care ani în șir au făcut tratament doar pentru a deveni mama, și  pentru a aduce pe lume un îngeraș de copilaș,

Am văzut Mame care au reunuțat la figura de top-model doar pentru a-și crește pruncul sănătos, 

Am văzut Mame care au stat la căpătîiul copilului ei, ținîndu-i necontenit mîina ei pe creștetul copilului, astfel vindecîndu-l,

Am văzut Mame care din necazul lor, reușesc să aducă copiilor zîmbetul pe buze chiar și în cele mai amare zile,

Am văzut Mame care nu și-au lăsat copilul din brațele sale chiar și atunci cînd le-a fost cel mai greu,

Am văzut Mame obosite venind seara de la muncă, dar fericite sărindu-i în brațe copilul mult dorit, 

Am văzut Mame mîndre de succesele copiilor ei,

Am văzut Mame iubindu-și copii chiar dacă aceștia nu o ascultau, 

Am văzut Mame dojenindu-și copii apoi cerîndu-și scuze și sărutîndu-i acolo unde i-a lovit,

Am văzut Mame cu lacrimi în ochi de bucurie și împlinire pentru însuși faptul că Dumnezeu le-a dăruit șansa de a fi Mame,

Am văzut Mame care ținînd în mîină biletul de avion aștepta să plece în lume, pentru a le oferi copiilor ei un viitor mai bun,

Am văzut Mame aflîndu-se la mii de kilometri depărtare plîngînd de dorul copiilor ei,

Am văzut Mame îngenunchind de fericire la văzul copilului ei mergînd,

Am văzut Mame ducîndu-și fetița în fiecare dimineață la Școală,

Am văzut Mame amintindu-și peste ani poznele făcute de copii săi pe cînd erau mici,

Am văzut Mame radiind de fericire la auzul primului cuvint rostit de pruncul ei,

Am văzut Mame pregătind masa plină de bucate, în așteptarea copiilor ei,

Și totuși, ele erau Mame...

Dar....

Am văzut și Mame indiferente față de destinul copiilor ei, 

Am văzut și Mame rele la suflet, mîhnite și mereu nemulțumite de ceia ce au,

Am văzut și Mame care fumează în timp ce își ține copilul în brațele ei,

Am văzut și Mame care nu se trezeau din beție săptămîni întregi,

Am văzut și Mame care își băteau copiii ei, pentru fiecare notă de 2 primită la școală,

Am văzut și Mame exigente, care aveau cerințe mari față de odraslele lor, în speranța ca ei să devină Oameni - perfecți,

Am văzut și Mame care nu și-au văzut copii niciodată, lăsîndu-i la Maternitate, fără măcar să se uite la ei,

Am văzut și Mame care nu și-au văzut copii ani de zile, plecînd peste hotare în căutarea unui viitor mai bun, nu atît pentru pruncul ei, cît pentru ea însăși,

Am văzut și Mame care aflînd că sunt gravide, au făcut avort... nedorindu-și copilul (cîtă cruzime și durere)....

Am văzut și Mame care și-au lăsat copilul pe drumuri, în voia sorții, sau în grija nuștiu- cui,

Și totuși, ele erau Mame...

Mame, care cîndva au decis să ne nască. Au decis să ne aducă pe lume. Care le-a fost greu să ne crească, și care i-au avut/ ori nu i-au avut pe tații noștri alături de ele, să le iubească, ocotească, mulțumească și să le mîngîie. Mame care au stat cîte 9 ore în durere ca noi să apărem pe lume, și apoi încă toată viața să ne poarte de grijă. Mama, cea care ne-a purtat sub inimioara ei 9 luni de zile, ne-a purtat în brațe încă cîțiva ani, ne-a ținut de mîină cînd încă ne învățam a merge, care vorbea cu noi, încă de pe cînd eram în burtica ei, care ne iubea încă de cînd noi nu văzusem lumina acestei lumi, și care ne iubește întreaga noastră viață necontenit...

Și totuși, ele erau Mame....

Mame, care au făcut sacrificii de dragul nostru. Au renunțat la carieră, au renunțat la silueta mult dorită, au renunțat la haine noi doar pentru a ne procura nouă jucării, au renunțat la somn, doar pentru a ne veghea al nostru somn. Mame, care au rămas acasă cu noi alături, și nu sau făcut vedete, care au ales să nu-și cumpere un ruj nou, ci să plătească orele de muzică copiilor săi. 

Și totuși, ele erau Mame....

Mame, care au prețuit cu desăvîrșire clipele petrecute alături de noi, conștientizînd că într-o zi ne vom lua zborul de la ele în lumea mare, și vom reveni tot mai rar, pe acasă.

Și totuși, ele erau Mame....

Eu, sunt o norocoasă căci îmi iubesc Mama la infinit, o iubesc pînă la Doamne, Doamne și înapoi, o iubesc divin, pur, sincer, cu adevărat, din inimă și cu inima.

Este tot ce am mai drag pe Lume, e început și sfîrșit, e o binecuvîntare de la cel de Sus, e lumină sfîntă, e Soarele ce mă încălzește în orice timp, în orice zi.

Mi-e bună, mi-e dragă, mi-e scumpă, mi-e sfîntă, mi-e blîndă, mi-e înțeleaptă, mi-e scutul protector, mi-e a mea, mi-e Mama mea.

Primul meu strigăt te-a făcut fericită, scumpă Mamă. Iar pentru restul, TU, Buna mea, te rog ca să mă Ierți!!!!

***

Iubiți-vă Mamele, iubiți-le necontenit, spuneți-le asta în fiecare zi, căci ele-s sfinte, dragi, a noastre unice !!!!!!

Acasă - unde totu-n jur mi-e sfînt.

***

Sunt studentă în anul IV, și uite că deja de 4 ani la rînd fac naveta Chișinău - Briceni, Briceni - Chișinău, aproximativ 230 de km mă despart de Acasă, de casa mea frumoasă din sat (s. Caracușenii Vechi), care mă așteaptă de fiecare dată să mă reîntorc la ea. În vacanță, ori de Sărbători toate drumurile mă duc spre casă, spre ceia ce îmi este sfînt, spre locul în care am văzut pentru prima dată lumina zilei, în care am rîs, am plîns, am trăit visele, am adunat speranță, am învățat ce e frumos, am făcut fapte bune, am iubit și.....unde oricît de departe m-aș duce tot acasă tind cu ardoare să revin.                               

Astfel, petrec mult timp departe de casă, de locul în care mi-au mai rămas visele, gîndurile și o parte din mine. Și revin acasă de fiecare dată cu mare drag, cu mult dor, căci știu că aici sunt mereu așteptată, știu, că oricît de tristă nu a-ș fi, acasă îmi va trece, știu că acasă îmi regăsesc echilibrul, îmi regăsesc alinare, mă redescoper, mă înarmez cu speranță, cu mult mai mult curaj. Oricît de departe nu aș fi, oriunde nu m-aș afla oricum gîndul mi-e acasă, la tot ce mi-a rămas aici, la tot ce mă așteaptă, la tot ce am lăsat cînd am plecat. 

 - Îmi aduc aminte versurile poetului Dumitru Matcovschi, din poezia sa "Datoria", în care spune:

"Sunt plaiuri mai frumoase ca orișice poveste.
Dar ce am eu cu ele?
Străine toate-mi sunt.
Al meu e cel de-acasă,
mi-e scump așa cum este.
Pe slavă și pe aur cum aș putea să-l vînd?"

Cîtă dreptate avea poetul, cît adevăr în vorbele lui, cîtă profunzime în sensul acestor cuvinte.

Căci sunt alte plaiuri mult mai frumoase, dar nu mi-s dragi, ci mi-s străine, la mine-i bine, la mine acasă-i cel mai bine, și mi-e scump așa cum este.

Acasă - unde totu-n jur mi-e sfînt, mi-e drag, mi-e aproape, mi-e al meu.

Acasă - locul unde m-am născut, unde am văzut pentru prima dată lumina Soarelui ce-l regăsesc de fiecare dată tot Acasă.

Acasă - e Mama - icoana mea cea sfîntă pe pămînt, ale cărei brațe sunt mereu deschise pentru a-și îmbrățișa copii care vin tot mai rar pe la casele lor, care sau înstrăinat într-atît de mult, încît ai impresia că au și uitat drumul spre casă.

Acasă - e Tata - sfîntul și ocrotitorul tata, care este sprijinul, nădejdea mea. El așteaptă la poartă copii rătăciți prin lume, așteaptă în tăcere, în durere să vină copii pe la casele lor.

Acasă - sunt Bunicii - sfătoșii și bunii noștri bunici. Cei care ne așteaptă mereu să venim la ei, să nu-i uităm, cei ce ne așteaptă  la  gura sobei pline cu povești, cu mere coapte și cu nuci.

Acasă -  e patul copilăriei mele, la fel de cald, de moale, de drag ca și înainte.

Acasă - pot să mă simt din nou copil, copilul - mult prea fericit care eram cîndva. 

Acasă - e masa plină de bucate făcute de albinuța mea Mamă, care din zori pînă în seară pregătește masa - cînd vin copii să îi vadă.

Acasă - e Soarele mai aproape de noi, mai călduros, mai mare și mai darnic.

Acasă - e cerul senin ce ne aduce pace, iubire, seninătate și armonie.

Acasă - e aerul mai drag, mai dulce și mai cald.

Acasă - pereții sunt mai vii, și nu mi-s străini.

Acasă - mi-e familia, prietenii cei dragi ai copilăriei mele.

Acasă - și florile mai frumos înfloresc.

Acasă - și viața-i mai frumoasă.

***

P.S: Aș vrea să fiu asemeni melcului, și așa precum el își poartă toată viața casa în spinare, așa să mi-o port și eu, să o am mereu cu mine, să mi-o duc în spate cu mîndrie, căci am trăit și trăiesc de fiecare dată cînd revin - momente de neuitat, magice, unice, de nedescris, de neprețuit, ce nu se compară cu nimic existent în astă lume.

Îndemn: 

Reveniți acasă ori de cîte ori aveți ocazia, ori de cîte ori simțiți asta.

Nu uitați de pragul casei voastre sfinți, care vă așteaptă să-i treceți treptele, 

reveniți din depărtări înapoi acasă, 

și nu vă înstrăinați de al vostru plai natal, 

de a voastră casă.

Alergi prin viață desculț....!!!

***

Sunt momente în viață în care durerea îți inundă sufletul. Momente în care întunericul învinge lumina. În care nu mai simți razele Soarelui pe trupul tău bătut de ploaie și de vînt. Nu mai simți căldura lui, a Soarelui...nu-i mai atingi razele-i calde, nu-i mai vezi zîmbetul lui, nu-i mai percepi vorbele lui...nu-l mai înțelegi...nu te mai înțelege.

...Și atunci simți cum lumea întreagă se prăbușește asupra ta, iar tu împovărată îți plîngi de mila ta....fiindcă îi prea mare durerea și-i prea greu destinul ce ți-i dat.

...Alergi desculță prin viață...alergi spre nicăieri, alergi prin ploaie...și te-ai întoarce dar.....nu mai ai putere, ești istovită....și singură printre Oameni străini.

Alergi, în speranța că El, te va urma. Dar la jumătate de drum, privind în urmă...realizezi că nu vine.

Și ai striga dacă ai ști că cineva acolo în depărtare te aude, te așteaptă, te caută....Te Iubește.

Dacă a-i ști a-i striga într-atît de tare încît să se oprească lumea la auzul durerii și dorului nemărginit ce-l porți în inimioară.....

Însă lumea, hmm, lumea...ea nu se oprește la Tine, ea nu se oprește la chipul tău înlăcrimat și...obosit. Ție greu, ți-e trist dar continui să mergi spre nicăieri, cu ochii înlăcrimați și reci, cu sufletul frînt și inima suferindă.

....cazi la pămînt....!!!!!!!!!!

Ai iubit, iubești și știi că în iubire îți găsești alinare, în iubirea față de viață...nu față de EL....deja nu față de el.

Căci te-a trădat, te-a umilit, te-a făcut să plîngi....din nou. Chiar dacă cîndva îți promisese că nu o să te facă să plîngi niciodată, azi însă a făcut-o ...și tu plîngi. 

Azi, tu plîngi.

Stînd la Pămînt, nu faci altceva decît să te rogi, să vorbești cu Dumnezeu, și îl rogi să îți de-a putere să te ridici...să îți continui calea.

Îți ștergi larcimile reci de pe față cu mîinile înghețate de frig și ... mergi mai departe.

Înțelegi,

Ierți,

Regreți,

Accepți,

Te schimbi,

Aștepți,

Iubești.

Poate că fiecare din voi, femeilor a-ți avut zile în care mai mult a-ți existat, decît a-ți trăit, zile în care  vrei să plîngi. Să stai în casă și să nu faci nimic. Să nu vrei să faci nimic, să nu mai simți nevoia de nimic. Nici chiar de El, de îmbrățișare lui, care-i rece, îi străină și pe care nu o mai aștepți, precum o aștepta-i mai ieri.

***

Oameni dragi ce te-au  făcut să suferi, ființele pe care tu le iubești te rănesc.

Oameni pentru care tu ești gata să da-i orice, iar ei nu îți oferă nimic în afară de indiferență.

Oameni care fiind o parte din tine, într-o zi te lasă...iar tu rămîi practic gol, rămîi pustiu și singur.

Acei oameni în care tu îți vezi viața în ochii lor...iar ei nu-și văd a lor viață în a ta.

Tu îți pui inima în palmele lor, iar ei se joc cu ea....de parcă ar fi o jucărie de pluș.

Tu îți pui toate speranțele în El, și El le aruncă jos, fără să îi pese de Tine.

Tu îl iubești, El doar se lasă iubit.

Tu îl aștepți, El se lasă așteptat.

Ție îți pasă, El doar zîmbește.

Tu suferi, El doar oftează.

Tu îi vorbești, El doar ascultă.

Tu îl uiți, El te caută.

Tu îl ignori, El te așteaptă.

Tu nu-l mai iubești, El deja regretă.

Tu stai în ploaie, El te caută disperat.

Tu nu-l mai cauți, tu l-ai uitat.

El te iubește, și-i pare rău,

Ar vrea să reîntoarcă tot ce-a avut,

Însă iubirea ei s-a pierdut.

***